Oricâte explicații raționale vei primi, de vei rămâne doar în planul mental, transformarea n-o vei putea experimenta.
Iată unde greșește spiritualitatea modernă de consum: te invită la gândire, la raționament, la logică, la înțelegere mentală, se desăvârșește prin explicațiile minții și neglijează trăirea, ignorând inteligența trupului.
Informația o găsim pretutindeni. Dacă citim 10 cărți, înseamnă că am căpătat cunoaștere? Nu. Doar ne-am îmbogățit rezervorul de informații.
Cunoașterea, pe de altă parte, cere experiență. În lipsa planului experiențial nu putem pretinde a cunoaște. Putem pretinde că am citit? Desigur. Putem pretinde că am văzut – documentare, reportaje, experiențele altora? Bineînțeles. Dar nu putem pretinde că am întrupat acele informații.
Informația cere a fi împuternicită prin EXPERIENȚĂ. Dacă nu experimentăm o informație, nu îi putem conferi percepția de „cunoaștere”.
Aceasta este prima problemă: Multă vorbărie în spațiul spiritual, prea puțină acțiune. Suntem în planul acțiunii, această planetă ne permite deplasarea prin spațiu prin mobilizare fizică, concretă. Totuși, spiritualitatea de consum ne invită la batere pe loc – și multe discuții.
Discuția este inutilă dacă nu este însoțită de mobilizare. Energia informației cere a fi exprimată printr-o forță activă: vorbește-o, dar și trăiește-o.
Cum o trăim?
Aici apare a doua problemă, una grea, cumplit de apăsătoare, a spiritualității intens promovate: Invitarea la transformare doar din planul mental.
Vorbim, discutăm, prezentăm informație stufoasă – ne manifestăm dimensiunea mentală (logică, raționament, minte), dar oprim manifestarea dimensiunii emoționale (emoție, trup, instinct, intuiție, simțire).
Suntem chemați la raționamente și ținuți departe de simțire.
Suntem ținuți strâns în sferele minții, invitați la tocire intelectuală și îndepărtați, în același timp, de tot ce presupune adevărata transformare și schimbare interioară: capacitatea de a simți, de a lăsa trupul să se exprime.
Nu poți pretinde transformare când o rezumi doar la raționamente și înțelegeri ale minții. Tocmai din acest motiv nu pot recomanda și rezona cu abordarea psihologică convențională: timp de o oră ești forțat doar la activarea strictă a dimensiunii mentale. Cum să atingi, realmente, atunci, transformarea? Iată cum ajung oamenii să meargă la psiholog ani de zile fără să simtă că au realizat salturi interioare considerabile.
Adevărata meditație cheamă întocmai la exprimarea ambelor dimensiuni ale ființei. Meditația „nimicului”, pe care o învăț în Alchimia Desăvârșirii Omenești, permite abandonarea în fața întregii tale imensități: ai parte de momente când înțelegi dintr-un nivel logic, rațional și mental ceea ce ai trăit și trăiești, dar această înțelegere este completată de greutatea sa emoțională: îți dai voie să simți consecințele emoționale ale acestor procese mentale.
Pe scurt: te pleci în fața trupului tău, în fața emoțiilor tale brute, nefiltrate, nestăpânite. Adevărata înțelepciune implică cunoașterea trupului: să dai voie emoțiilor să te consume ca să le poți consuma.
Aici este adevărata transformare.
Nu doar în mental, în raționamente, în explicațiile savanților spirituali, ci și în simțirea, trăirea, îmbrățișarea emoției, sfântului limbaj al trupului.
În această abandonare măreață, ne abandonăm, în fapt, ființei noastre magnifice. Ne abandonăm în fața a tot ceea ce suntem, dincolo de această lume fizică. În acele momente, permitem să fim UNA cu toată grandiozitatea noastră: întrupăm divinitatea ce suntem.
Aici ne este adevărata putere.
Aici ne este adevărata suveranitate.
— Cristiana🫀
0 comentarii